PE SCARA BLOGULUI ....

"Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfmt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pâmântului" (Faptele Apostolilor 1:8).

A mărturisi înseamnă a spune altora ceea ce ştii. Este atât privilegiul cât şi responsabilitatea fiecărui creştin de a spune altora despre Cristos. Trebuie să spunem familiei noastre, rudelor şi prietenilor, când avem ocazia. Iată câteva sugestii care te ajută să mărturiseşti.

1. Pregăteşte-ţi inima prin rugăciune către Dumnezeu. Duhul Sfânt are nevoie de o inimă predată şi iubitoare de Dumnezeu. Înainte de a mărturisi cuiva, trebuie să te rogi Duhului Sfânt să vorbească prin tine şi să-ţi dea cuvinte potrivite. Apoi roagă-te ca Dumnezeu să mişte inima şi duhul celui căruia îi vorbeşti, ca el să nu asculte numai, ci să înţeleagă şi să-şi deschidă inima pentru Cristos. Dumnezeu va merge înaintea ta şi va mişca persoana căreia îi vorbeşti.
Nu vei avea putere fără rugăciune! Cu cât stai mai mult în comuniune cu Dumnezeu şi te predai Lui, cu atât vei avea mai multă putere în viaţa ta. După ce i-ai cerut lui Dumnezeu să te ajute, du-te cu încrederea că El te va conduce la cei ce sunt flâmânzi spiritual.

2. Nu argumenta. Mântuirea se găseşte într-o persoană - Isus Cristos. A mărturisi înseamnă a prezenta pe cineva lui Isus Cristos. Oamenii pot cunoaşte despre El, dar nu-L cunosc personal. O persoană se creştinează când Îl acceptă pe Isus Cristos în duhul său şi în viaţa sa. Pe scurt, motivul care face să-L acceptăm pe Cristos este următorul:
Dumnezeu, singurul Dumnezeu adevărat, este creatorul întregului univers. El l-a creat pe om pentru a fi tovarăş şi prieten al lui Dumnezeu. Dar, cu mult timp în urmă, Satan cel rău, care dispreţuia pe Dumnezeu şi toată creaţia Sa, a venit la om şi i-a spus că dacă el Îl va părăsi pe Dumnezeu, va deveni asemenea unui zeu - în cunoştinţă şi înţelepciune.
Astfel omul s-a separat de prezenţa lui Dumnezeu, prin propria sa alegere. Dar găsindu-se separat, omul a aflat că viaţa este goală, fără apropiata prietenie cu Divinitatea şi în loc de a fi ca Dumnezeu, omul s-a văzut că este o creatură căzută. El nu mai putea să se plimbe împreună şi să vorbească cu Dumnezeu şi până în ziua de azi istoria omenirii este tristă şi dezamăgitoare, deoarece omul s-a îndepărtat de prezenţa lui Dumnezeu cel Preaînalt.
Mai rău decât toate, când trupul omului moare, sufletul omului (de asemenea separat de Dumnezeu) nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu unde domneşte pacea şi fericirea care întrec orice imaginaţie, ci merge în împărăţia lui Satan (numită iad) unde domină haosul, ura şi răul.
Însă Dumnezeu l-a iubit foarte mult pe om şi a conceput un plan, prin care omul poate fi răscumpărat din marea pedeapsă a separării eterne de Dumnezeu. El a trimis pe singurul Său Fiu Isus Cristos, ca şi om, ca să experimenteze moartea şi separarea de Dumnezeu, pentru ca să ia asupra Sa pedeapsa cuvenită nouă. Prin acceptarea jertfei lui Isus, de a muri în locul nostru, şi lăsând Duhul Său să conducă viaţa noastră, acceptăm planul lui Dumnezeu de a răscumpăra omul. Astfel primim favoarea şi mila lui Dumnezeu.
Putem cunoaşte prezenţa Duhului lui Dumnezeu, chiar în viaţa aceasta, iar la trecerea dincolo, Dumnezeu ne va da un trup nou, glorios. Atunci vom merge şi vom fi împreună cu El întotdeauna.
Nu lăsa ca conversaţia să se transforme în argumentaţie. Tu nu trebuie să aperi credinţa, ci să-L prezinţi pe Cristos. Dacă cineva te întreabă care biserică este adevărată, trebuie să spui că există doar o singură biserică adevărată şi ea include toţi credincioşii născuţi din nou. Deşi fiecare om trebuie să meargă la biserică, nici o denominaţie nu poate mântui - ci doar credinţa şi încrederea în Isus Cristos. Apoi condu discuţia către persoana lui Cristos.

PREZENTAREA
Cuvântul lui Dumnezeu este "sabia" pe care o vei folosi pentru a prezenta pe Cristos şi planul de mântuire. Este folositor să citeşti aceste cinci versete persoanei căreia îi vorbeşti. Dacă este posibil, poartă cu tine o Biblie mică pe care să o arăţi.

1. "Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23).
Acest verset revelează o problemă comună nouă tuturor. Din această cauză avem nevoie de Cristos. Pune-l pe ascultător să citească acest verset. Înainte de a fi mântuit, omul trebuie să ştie că este pierdut. Cu toţii am păcătuit (şi tu şi eu). Pentru a arăta ascultătorului ce este păcatul, foloseste-l pe Isus ca exemplu. Întreabă-l: Suntem noi drepţi şi credincioşi?
Întreabă-l: Câte păcate îl fac pe om să devină păcătos? Încearcă să-i arăţi că toţi sunt păcătoşi şi vinovaţi înaintea lui Dumnezeu.

2. "Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru” (Romani 6:23).
Apoi treci la versetul acesta. Ascultătorul a înţeles şi a admis că este păcătos. Pune-l să citească acest verset Aici Biblia spune că vom primi o plată - ceva ce merităm în mod cinstit. Care este plata? Ascultătorul va citi: moartea! Noi ne-am câştigat-o. Spune-i că moartea este separarea spirituală de Dumnezeu.
Apoi lasă-l să citească partea a doua: "…dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru". Aici Dumnezeu spune despre un dar, ceva pe care nu-l putem câştiga. Întreabă-l pe ascultător: Poţi câştiga un dar? Tot ce poţi face este să-l respingi sau să-l accepţi. Care este darul? Viaţa veşnică! Această viaţă este prin o persoană, Isus Cristos. Pentru a avea darul lui Dumnezeu, trebuie să-l ai pe Isus, Fiul Său.
3. "Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare" (Faptele Apostolilor 3:19).
După ce citeşti versetul acesta întreabă-l pe ascultător: Ce spune versetul acesta că trebuie să facem pentru a primi viaţa veşnică? Pocăinţa înseamnă părere de rău pentru păcate şi părăsirea lor.

4. "Dar tuturor celorce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1:12).
Tuturor celor ce L-au primit, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. Aici se spune că trebuie să-L primim pe Cristos pentru a deveni copii ai lui Dumnezeu. Arată că nu trebuie să facem nimic pentru a deveni creştini, ci doar să-L primim pe Isus Cristos.

5. "Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).
Am spus că Dumnezeu ne oferă darul gratuit al vieţii veşnice, şi că darul acesta se află în Isus Hrisios. Pentru a avea darul lui Dumnezeu, trebuie să-L primim pe Cristos. Dar cum putem să-L primim? Ascultă cu grijă, căci în acest pasaj Isus îţi vorbeşte direct! "Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el". Uşa aceasta este uşa inimii tale. El stă acolo şi bate liniştit. Isus bate la uşa inimii tale. Spune-i ascultătorului tău că fiecare om are o voinţă liberă şi trebuie să aleagă. Doar aşa Îl va primi pe Cristos. Isus nu va intra cu forţa în viaţa cuiva. El stă răbdător la uşa vieţii tale, aşteptând să-L laşi să intre. El nu intră cu forţa. Este la aprecierea ta. Uşa trebuie deschisă pe dinăuntru, tu o poţi deschide!
De exemplu dacă eu aş fi prietenul tău şi aş bate la uşa casei tale, ce ai spune? Ai spune: poftiţi! Tot aşa Isus aşteaptă ca tu să deschizi uşa şi să-L inviţi înăuntru.
Acesta este momentul crucial. În timp ce aştepţi răspunsul, roagă-te în tăcere.
Dacă ascultătorul spune: "Da, Îl primesc pe Isus", atunci pleacă capul şi roagă-te cu el ca Isus să intre în inima lui. Apoi pune-l să mulţumească Domnului pentru darul vieţii veşnice.
Dacă el spune: "Nu, nu doiesc să o fac" sau "Nu, nu sunt gata încă", spune-i că te bucuri că este sincer, însă arată-i clar ceea ce face el. Întreabă-l dacă-şi dă seama că de fapt refuză darul lui Dumnezeu, viaţa veşnică. Dacă el înţelege, nu poţi face nimic altceva. Nu te descuraja, ci încheie prezentarea despre Isus în următorul fel:
"Nu ai nevoie de mine sau de altcineva, când Îi ceri lui Isus să intre în inima ta. Oriunde te-ai afla, singur, cere-I să intre în viaţa ta şi în acel moment vei fi mântuit". Pune-ţi mâna pe umărul lui şi spune-i: "Nu aştepta prea mult!" Încurajează-l să facă decizia imediat.
Spune-i: "Pleacă-ţi capul împreună cu mine şi ne vom ruga împreună" şi fără să aştepţi începe să te rogi şi să-i ceri lui Dumnezeu să întărească inima lui şi să-L facă pe Isus să fie real pentru el.
Mai mult decât toate, Cristos să strălucească prin viaţa ta. Faţa ta să radieze bucuria mântuirii. Omul va fi atras la Cristos dacă Îl vede pe Cristos în tine. Insistenţa nu îl va convinge, dacă tu nu eşti o dovada vie a puterii şi milei dragostei răscumpărătoare a lui Cristos.
Viaţa creştină nu va fi cea mai uşoară, dar când Îl vom întâlni pe Cristos, vom înţelege că s-a meritat. Să luptăm lupta bună a credinţei aici pe pământ, până în ziua când ne vom alătura Domnului şi Mântuitorului nostru, Isus Cristos.
GL

Ce stim despre botezul copiilor mici?

"Toti oamenii sunt pacatosi din nastere, si ca urmare, toti oamenii (incluzand copiii) merg in iad daca nu se pocaiesc." In secolul al 4-lea Sf. Augustin a speriat crestinismul cu idea pacatului Adamic. Augustin avea dreptate doar pana la un punct. Insa Pavel scrie la Romani ca nu Legea, ci constiinta este aceea care va condamna sau dezvinovati pe om in ziua judecatii (Romani 2:15) Deci copiii fiind inocenti si avand constiinta curata, nu au nevoie de pocainta sau de iertarea pacatelor. Totusi, declaratia lui Augustin a fortat biserica sa accepte si chiar sa incurajeze botezul copiilor. Si pentru ca era periculos sa scufunde un copil infantil sub apa (ca sa nu se inece), botezul a devenit doar o stropire cu apa, si nu o scufundare completa.

Botezul a fost infintat de Domnul Isus. Pe Muntele Maslinilor, inainte de a se inalta la cer, isus a dat ultimele sale invataturi apostolilor. El a spus: " Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit." Marcu 16; 15-16
Tradus direct din greceste, aceste versete, suna cam asa: "Invatati toate neamurile, pe cei care vor accepta aceasta invatatura, botezati-i."

Cine crede si se boteaza. Aici este problema botezului copiilor mici. Ei nu cred pentru ca nu pricep. Deci cine nu crede, nu poate spune ca botezul a fost marturia unui cuget curat.

Cat despre stropirea cu apa si nu scufundarea totala in apa, avem exemlu famenului etiopian pe care Filip il ajunge din urma, condus de Duhul Sfant, care dupa ce-si marturiseste credinta, spune Biblia ca au coborat in apa, ori daca ar fi fost deajuns sa fie stropit doar cu apa, nu vad de ce trebuia sa coboare amandoi la in apa?!
Stim ca Ioan boteza in Enon aproape de Salim pentru ca acolo erau multe ape, ori ca sa fi doar stropit nu este nevoie sa te duci unde sunt multe ape.

Martin Luther spune: "BOTEZUL este un cuvant grec care poate traduce prin SCUFUNDARE, ca si cum am plonja un obiect in apa pana cand este in intregime acoperit. Eu doresc ca cei care trebuie sa fie botezati , sa fie scufundati in intregime in apa." -Catehismul botezului- Dar contrar acestei dorinte, el continua sa practice botezul prin stropirea cu apa a noilor nascuti.

"Botezul permite redarea unei imagini concrete a nasterii din nou, dobandita in prealabil printr-o pocainta sincera si credinta in Isus Cristos. este semnul, simbolul." Clement Le Cossesc